Caracterul Malamutului de Alaska
Home

Imagine aleatorie; click pentru dimensiunea largita.
          Decizia de a avea un Malamut de Alaska trebuie luata cu multa seriozitate: acest caine poate fi un dar venit din rai sau poate fi cel mai cumplit cosmar - depinde de stilul tau de viata.
          In nomenclatorul raselor stabilit de FCI, Malamutul de Alaska face parte din grupa a 5-a - tipul Spitz si primitiv, sectiunea 1 - caini nordici de sanie, alaturi de Cainele de Groenlanda (Danemarca), Samoyed (Rusia) si Siberian Husky (U.S.A), caini programati genetic sa traga. Acestia nu trag pentru recompensa, ci recompensa lor este sa traga. Lor le place sa traga. Ei muncesc foarte bine cand li se cere sa traverseze suprafete inzapezite, dar nu raspund la fel de bine daca li s-ar cere sa stea cuminti "la picior". Nu spun ca un caine de sanie nu poate fi invatat sa stea la picior (chiar daca nu o face cu placere), doar ca este dificil de lucrat in acest sens, deoarece ar fi de "luptat" cu generatii care au fost crescute cu atentie ca sa faca tocmai opusul. Cresterea cainelui nu este o chestiune de suprafata si este foarte important sa studiezi originile oricarui caine pe care ai vrea sa-i aduci in familie.
          Malamutul de Alaska este cel mai mare dintre cele 4 rase de caini de sanie. Destinat sa traga greutati pe distante mari, in mod statornic si nu foarte rapid, Malamutul a dovedit ca este mai puternic decat alte rase de aceeasi talie. Din cauza asemanarii cu lupul (urletul este aproape identic cu al lupului), Malamutul este confundat cu un caine de paza, ceea ce este o greseala majora. Comportarea sa cu oamenii, chiar si cu strainii, este extrem de prietenoasa, si adaugand si faptul ca foarte rar latra, e clar ca este un caine foarte sociabil. Din pacate, firea sa buna nu si-o manifesta mereu in relatie cu alti caini de acelasi sex si, desi Malamutul nu este cel care cauta conflicte, niciodata nu se da inapoi de la o provocare, iar consecintele pot fi neplacute.
          In ciuda acestui caracter placut in relatie cu omul, Malamutul nu este o rasa facila si in general nu este recomandat celor care n-au mai avut un caine inainte si in mod clar nu este un caine pentru oricine. Poate fi educat printr-un dresaj multilateral (sa raspunda ca un Border Collie, de exemplu), puiul Malamut chiar raspunde foarte bine, dar fiind foarte inteligent, in al doilea an din viata, cand trece prin stadiul de "revolta de adolescent", sunt toate sansele sa faca surpriza de a se comporta ca si cum a uitat tot ce a invatat vreodata. Acesta este stadiul "construiesti sau strici" si ce fel de caine va rezulta depinde de felul in care este educat in aceasta perioada.
          Despre Malamut se spune ca "are gandire proprie", el raspunde bine la comenzile vocale (intelege lauda, aprecierea verbala, dar si cearta, tonul aspru) si detesta pedepsele (fizice si psihice), mai devreme sau mai tarziu va raspunde in mod neasteptat la acestea.
          Malamutul este un caine de haita. Tinandu-l in curte, liber, in conditii de curatenie, desigur, insa singur, fara sa aiba companie canina (recomandabil de sex opus), Malamutul va deveni morocanos si rezervat, un caine nefericit. Pe de alta parte, Malamutului caruia i se permite accesul si in casa cu oamenii, integrat ca membru deplin al familiei, este un caine fericit, omul face parte din haita lui, cu conditia ca omul sa dea "tonul la muzica" (sa fie liderul), deoarece ii provoaca pe membrii familiei pentru ocuparea locului de sef si sunt multe cazuri in care reuseste. Cunoscand bine regulile ierarhice, puiul Malamut isi va intelege foarte repede pozitia in cadrul unei familii care are deja o pisica si vor avea o relatie buna. Nu e acelasi lucru in cazul unui Malamut adult, care va incalca spatiul de "proprietate" al pisicii.
          Dupa cum am amintit, Malamutul este un caine de haita si nu suporta singuratatea. Nu este recomandat ca malamutii de acelasi sex sa convietuiasca in acelasi spatiu (curte, tarc etc.) din cauza conflictelor pentru stabilirea ierarhiei. Nefiind recomandat nu inseamna ca nu este posibil; si nu ma refer la supravegherea malamutilor lasati liberi sa alerge prin curte pentru cateva ore zilnic. Menirea Malamutului este sa munceasca in echipa, iar cei care incearca sa mentina calitatile native ale rasei cunosc cel mai bine ce inseamna echipa si relatiile dintre caini. Adesea am asistat cu amaraciune la rafuieli intre caini (de acelasi sex) chiar in timp ce ei ar fi trebuit sa traga impreuna sania, de multe ori am incercat sa-i despart desi eram persoana necunoscuta lor. Parerea mea este ca aceste conflicte ale cainilor nu se intampla doar din cauza emotiilor sau starii de anxietate pe care o resimt de exemplu la un concurs, conflictele dintre partenerii de munca isi au radacinile tocmai in izolarea unuia de celalalt inainte de a fi pusi in situatia de a executa ceva impreuna. Este clar ca, necunoscandu-ti tovarasul, actiunea comuna poate sa nu fie rodnica. Asadar tot omul este acela care poate sa construiasca relatii sau sa le distruga, si asta in masura in care reuseste sa se impuna in fata haitei ca lider absolut. Cunoscand foarte bine cainii se pot grupa malamutii de acelasi sex (in spatiul de locuit) in asa fel incat sa se evite conflictele: de exemplu unul mai calm cu unul mai energic. Fireste ca o data va exista si momentul in care isi vor stabili ierarhia (e inceputul formarii echipei, mica haita) si atunci unul dintre ei il va recunoaste pe celalalt ca fiind superior, insa, cu supraveghere suficienta, situatia se poate definitiva cu minim de violenta (crescatorii stiu ca daca Malamutii vor sa-si regleze "conturile", chiar intr-o fractiune de secunda se pot incaiera, asta chiar si sub ochii stapanului). In acest fel cei doi malamuti ar putea sa formeze un cuplu si la atelaj. Daca nu se sincronizeaza pentru atelaj, desi pot convietui armonios, pentru a putea sa faca parte dintr-un atelaj cu alti caini se aplica vechea regula: repetitia. Asta inseamna antrenamente zilnice - situatii in care cainii au ocazia sa se cunoasca si sa relationeze, cu conditia pe care am repetat-o mereu: musherul impune regulile.
          Este recunoscut faptul ca Malamutul pare a fi un caine incapatanat, fiindca nu intotdeauna reactioneaza prompt la comenzi. Din cauza aceasta necunoscatorii ar putea sa spuna cu nu este suficient de inteligent, ceea ce este o greseala clara. Inteligenta sclipitoare si acest caracter se datoreaza stramosilor sai, care de multe ori erau pusi in situatia de a lua decizii pe cont propriu spre binele echipei, ignorand comenzile musherului, pentru a alege un traseu fara pericole (exemplu: simt fisurile din gheata si prefera un alt drum, mai sigur).
          Aici vorbim despre relatia Malamutului cu omul, fiecare raspuns pe care il primesti de la un Malamut este rezultatul felului in care il iubesti si il respecti. Acest caine nu va pierde nici o ocazie de a raspunde cu aceeasi moneda, cu alte cuvinte iti da inapoi exact ceea ce i-ai oferit. Malamutul nu este un caine care sa se supuna neconditionat, iar umilindu-l nu vei obtine niciodata rezultate bune. Singura modalitate de succes este munca in echipa, omul fiind partenerul Malamutului si liderul sau. Orice actiune realizata impreuna, cu dragoste si respect fata de ceea ce au produs secolele de adaptare la conditiile vitrege de mediu, va scoate la suprafata caracterul absolut minunat al Malamutului.
          Desi fire independenta si demna, Malamutul este mult mai afectuos in relatia cu omul. Daca lasi liber din lesa un Malamut, acesta nu va pleca, nu va fi pierdut. Desigur ca si aceasta situatie este efectul relatiei cu omul si nu in ultimul rand rezultatul caldurii sufletesti pe care au primit-o stramosii lui de la eschimosii inuiti. Asadar, daca un Malamut va pleca de langa om este clar ca acel om a gresit fata de el, nu-l merita, si asta in mod sigur nu este din vina cainelui. De aceea Malamutul nu este o rasa pentru oricine! In spatele aspectului fizic deosebit de placut se afla un caine foarte inteligent, mandru, statornic, perseverent si un prieten de nadejde, iar pentru a putea sa-i fii partener trebuie sa ai si rezerve de energie, perseverenta si umor cel putin egale.
          Fiind sociabil, Malamutul nu este cainele unui singur "stapan". Chiar daca accepta mai multi "stapani", Malamutul recunoaste totusi un singur sef (lider), de aceea de multe ori un atelaj cu Malamuti nu poate fi "condus" de oricine (cainii nu respecta comenzile primite).
          Fiind un caine de sanie, Malamutul are nevoie de activitate fizica. Privandu-l de aceasta nu va fi doar un caine fara substanta, ci si unul afectat psihic. Stapanul Malamutului este si partenerul sau de echipa, de aceea trebuie sa fie un om energic, activ, caruia ii place mai mult sa stea in natura, liber, decat in casa, un om darz, hotarat si sufletist, care, impreuna cu cainii si sania, isi provoaca mereu propriile forte pentru a-si demonstra de fiecare data progresele si pentru placerea de a fi impreuna.
          In relatia cu copiii, Malamutul se comporta foarte bine, avand rezerve de energie oarecum asemanatoare. Cand aduceti in familie un puppy Malamut de Alaska, in loc de un copil - veti avea doi.

Mariana Vrabie - Lonely Stone Kennel




© 2006-2009 Copyright "Alaskan Malamut" Balan Sports Association | All Rights Reserved | concept Mariana Vrabie