Malamut de Alaska – Standard FCI

MALAMUT DE ALASKA / ALASKAN MALAMUTE

Federația Chinologică Internațională – Standard Nr. 243 / 09. 06. 1999

TARA DE ORIGINE: U.S.A.
DATA PUBLICARII STANDARDULUI DE ORIGINE IN VIGOARE: 14.08.1996
UTILIZARE: CAINE DE SANIE
CLASIFICARE F.C.I. :
GRUPA a 5-a – CAINI DE TIP SPITZ SI DE TIP PRIMITIV
SECTIUNEA 1 – CAINI NORDICI DE SANIE/TRACTIUNE. FARA PROBA DE LUCRU

ASPECT GENERAL :
Malamutul de Alaska, una dintre cele mai vechi rase de caini de tractiune arctica, este un caine puternic, de constructie solida, cu pieptul bine coborat si un corp solid si bine muscularizat. Malamutul are aplomburi verticale in pozitie statica si atitudinea sa sugereaza o mare energie prin capul purtat inalt si mandru si ochii vioi care exprima interes si curiozitate. Capul este mare. Urechile sunt triunghiulare si ridicate cand cainele este atent. Botul este masiv si nu se diminueaza decat putin din largime de la radacina spre trufa; nu este nici ascutit sau lung, dar nici prea scurt. Blana este stufoasa, cu par de acoperire aspru, de lungime suficienta pentru a asigura protectia subparului des si lanos. Malamutii sunt de culori diverse. Marcajele de pe fata constituie trasaturi distinctive, ele constand dintr-o “casca” care acopera capul, fata, ce poate fi complet alba, sau marcata de o banda de-a lungul botului, cu /sau fara masca. Coada este bine imbracata cu blana si este purtata pe spate, avand un aspect de pana unduitoare. Malamutul este dotat cu osatura puternica, membre bine proportionate, cu labe mari, piept bine coborat si cu umeri puternici; dispune de toate structurile psihice necesare pentru a fi eficace in munca sa. Miscarea este regulata, coordonata, usoara si foarte eficace. Malamutul nu are calitatile unui caine de tractiune de cursa destinat sa exceleze prin viteza in competitii, dar este recunoscut pentru forta si rezistenta sa. Toate caracteristicile individuale, inclusiv temperamentul, care se opun realizarii acestei descrieri, se constituie in defecte dintre cele mai grave.

PROPORTII IMPORTANTE:
Inaltimea pieptului corespunde aproximativ cu jumatatea inaltimii la greaban, punctul cel mai coborat al pieptului fiind situat exact in spatele antebratului. Lungimea corpului, masurata de la punctul umarului la punctul fesei depaseste inaltimea la greaban.

CONFORMATIE:
Corpul nu acuza nici un fel de exces ponderal; osatura este proportionala cu talia cainelui.

COMPORTAMENT / CARACTER :
Malamutul este un caine afectuos, prietenos si nu este cainele cu un singur “stapan”. Este un companion fidel si devotat, jucaus cand este invitat, dar, in general, impresionant prin demnitate la o varsta adulta.

CAPUL:
Capul este mare si puternic, dar nu greoi sau grosolan, ci proportional cu talia cainelui. Expresia fetei este “dulce” si sugereaza o dispozitie afectuoasa.

REGIUNEA CRANIANA:
Craniul este mare si usor rotunjit intre urechi. El se ingusteaza treptat si se aplatizeaza dedesubtul si in apropierea ochilor, rotunjindu-se catre obraji, care sunt moderat plati. Linia superioara a craniului si a botului formeaza aproape o dreapta, care nu prezinta decat o usoara denivelare la punctul de jonctiune.
Stopul: Lejer.

REGIUNEA FACIALA:
Trufa: Pentru toate culorile robei, in afara de rosu, trufa, buzele si marginile pleoapelor sunt de culoare neagra. Brunul este permis doar la cainii cu roba de culoare rosie. “Nasul de zapada”, adica banda de culoare mai deschisa pe trufa, este acceptata.
Botul : Puternic si masiv in raport cu craniul. Nu se diminueaza decat putin din latime si grosime, pornind de la jonctiunea cu craniul spre trufa. Buzele sunt bine alipite de maxilar.
Maxilare / dinti: Maxilarele, superior si inferior, sunt mari si prevazute cu dinti puternici. Incisivii sunt articulati in “foarfeca”, prognatismul superior sau inferior fiind un defect.
Ochii: Dispusi oblic pe craniu, sunt de culoare maro, in forma de migdala si de dimensiune medie.Sunt preferati ochii inchisi la culoare. Ochii albastri constituie un defect eliminatoriu.
Urechile: Sunt de dimensiune mijlocie, dar mici in raport cu craniul. De forma triunghiulara, sunt lejer rotunjite la varfuri. Liniile de prindere sunt bine distantate si sunt situate pe marginea externa de dinapoia craniului, la nivelul unghiului extern (superior) al ochiului, ceea ce face ca atunci cand urechile sunt erecte, varfurile lor sa se indeparteze de mijlocul craniului. Cand sunt erecte, pavilioanele sunt indreptate lejer spre inainte, dar cand cainele lucreaza sunt, cateodata, pliate contra craniului. Urechile atasate pe varful craniului constituie un defect.

GATUL:
Puternic si moderat arcuit.

CORPUL:
Este compact construit dar, in ansamblul liniei superioare, zona salelor nu este prea scurta.
Spatele: Este drept si descendent in panta, dulce spre solduri.
Salele: Solide si bine muscularizate. Salele prea lungi, care fac spatele sa se arcuiasca, constituie un defect.
Pieptul: Bine dezvoltat.

COADA:
Atasata in continuarea coloanei vertebrale de la nastere, este purtata deasupra spatelui cand cainele nu munceste. Nu se sprijina de-a lungul liniei superioare, nici nu este rulata in bucla stransa, culcata deasupra spatelui, nici acoperita cu par scurt, asemanatoare cozii de vulpe. Coada este bine imblanita, avand aspectul unei pene unduitoare.

MEMBRELE:
MEMBRELE ANTERIOARE: Sunt bine muscularizate si prevazute cu o foarte puternica osatura. Vazute din fata sunt drepte pana la metacarpian.
Umerii: Moderat oblici.
Antebratul: Vazut din fata este perpendicular pana la metacarp.
Metacarpul: Vazut din profil este scurt, solid si lejer inclinat.

MEMBRELE POSTERIOARE: Trebuie sa fie puternice. Vazute din spate, atat static cat si in miscare, ele sunt perfect paralele cu membrele anterioare. Cainele nu trebuie sa aiba posteriorul prea ingust sau prea larg. Pintenii sunt considerati indezirabili si trebuie cupati imediat dupa nastere.
Coapsele: Foarte muscularizate.
Genunchii: Moderat angulati.
Jaretul: Articulatia jaretului este moderat arcuita si bine coborata.
Labele: De tip “racheta de zapada”, compacte si groase, cuzinetii sunt grosi, rezistenti si bine apropiati astfel incat sa dea labei un aspect ferm si compact. Labele sunt mari cu degete apropiate si bine arcuite. Intre degete trebuie sa existe par de protectie. Unghiile sunt scurte si tari.
Miscarea: Malamutul are o miscare regulata, egala si puternica si este agil pentru greutatea si talia sa. Vazut din profil, partea posterioara produce o buna putere de propulsie, care se transmite partii anterioare, printr-o regiune lombara bine muscularizata. Aceasta forta de propulsie receptionata de partea anterioara produce o miscare uniforma cu mare amplitudine. Vazute din fata sau din spate, membrele se misca in linie dreapta si nu sunt nici prea apropiate, nici prea departate. La trap rapid, membrele au tendinta de a converge spre axa sagitala a corpului. O miscare rigida, afectata, sau orice alt tip de miscare care nu este absolut eficace si degajata trebuie sever penalizata.

ROBA:
Parul: Malamutul are un par de acoperire des si aspru, niciodata lung sau moale. Subparul este dens, cu o lungime cuprinsa intre 2,5 si 5 cm., des, uleios si lanos. Lungimea parului de acoperire aspru si a subparului este variabila. Parul este relativ scurt pe partile laterale ale corpului, dar mai lung pe umeri, gat, pe toata lungimea spatelui, iar pe crupe prezinta “pantaloni”. In general, malamutii au un par mai scurt si mai rar in timpul lunilor de vara. Este interzisa tunderea parului in afara celui ce permite o degajare a labelor.
Culoarea: Culorile obisnuite trec de la gri deschis, prin nuante intermediare, pana la negru, si de la nisipiu, prin nuante intermediare, pana la rosu. Combinatii de culoare sunt admise la subpar, pe fata (arcade, sprancene, urechi, obraji si nas) si intre suprafetele albe si cele pigmentate. Singura culoare uniforma admisa este culoarea alba. Albul este intotdeauna preponderent pe partile inferioare ale trunchiului, pe membre, pe labe si pe cap unde delimiteaza masca. O dunga alba pe frunte si / sau pe guler alb, sau o pata alba pe ceafa sunt admise. Malamutul prezinta o roba uniforma, iar o culoare discontinua de-a lungul corpului, cu pete de forma neregulata este considerata ca un defect grav.

TALIE:
Exista un larg evantai natural de dimensiuni la aceasta rasa. Talia cautata pentru lucru este de 63,5 cm la greaban pentru o greutate de 38 kg la mascul, si 58,5 cm la greaban pentru o greutate de 34 kg la femele. Totusi, talia nu trebuie considerata mai importanta decat tipul, proportiile si tipul de miscare. La arbitraj, dintre doi caini egali in tip, proportii si functionalitate, va fi astfel preferat cel cu inaltimea mai apropiata de cea standard de munca.

RECAPITULARI IMPORTANTE:
Cand se arbitreaza un Malamut, calitatile care il fac un bun caine de tractiune destinat sa traga incarcaturi grele trebuie sa aiba prioritate inainte de toate celelalte insusiri. Severitatea penalizarii depinde de cat de mult se indeparteaza subiectul de descrierea malamutului ideal si de gradul in care un defect particular afecteaza aptitudinile subiectului pentru munca. Membrele trebuie sa denote o forta deosebita si o formidabila putere de propulsie. Toate semnele ce denota imperfectiuni ale membrelor sau ale labelor anterioare sau posterioare, in pozitie statica sau in miscare trebuiesc considerate defecte grave. Luand toate acestea in considerare, defectele in cauza sunt: labe plate, jarete de vaca, metacarpiene defectuase, umar drept, lipsa angulatiilor, mers rigid (sau orice miscare care nu este coordonata, energica sau regulata), lipsa de substanta, piept insuficient coborat, corp greoi sau usor in osatura si proportii generale mediocre.

DEFECTE:
Orice abatere in raport cu cele descrise mai sus trebuie considerata defect si va fi penalizata in functie de gravitatea sa.

DEFECT ELIMINATORIU:
Ochi albastri.
N.B. : Masculii trebuie sa aiba doua testicule normale si complet coborate in scrot.

CULORILE MALAMUTULUI DE ALASKA
NEGRU-ALB: Par de acoperire negru, subpar negru sau gri.
FOCA-ALB: Par de acoperire negru, subpar alb sau crem. Cainele, vazut de la distanta, pare negru, dar, din cauza subparului deschis la culoare, nu este complet negru.
GRI,NISIPIU-ALB: Par de acoperire negru sau gri, subpar roscat sau cu tendinta de roscat. Ambele culori, negru si roscat, sunt evidente.
GRI-ALB: Par de acoperire gri, subpar gri deschis, crem sau alb. Cainele apare gri chiar daca pe mijlocul spatelui se observa o dunga de par negru. Nu trebuie sa fie prezenta culoarea roscata.
ARGINTIU-ALB: Par de acoperire gri deschis, subpar alb.
ROSCAT-ALB: Par de acoperire cu tonalitate de rosu inchis sau deschis, subpar deschis la culoare. Nu trebuie sa fie prezenta culoarea neagra.
ALB : Atat parul de acoperire cat si subparul sunt de culoare alba. Malamutul poate sa prezinte masca de culoare crem. Culoarea robei va fi cat mai uniforma iar albul este singura culoare acceptata.
ALBASTRU-ALB: Este o varianta a culorii gri-alb; se prezinta ca o nuanta albastrie a parului de acoperire.
*Ultimele doua culori sunt foarte rar intalnite.
* Nuante de crem, auriu, roscat sau maro se pot observa frecvent pe picioare sau bot, pe parti de culoare mai inchisa sau mai deschisa.

MARCAJE ALE FETEI
CALOTA: Acopera partea superioara a capului si a urechilor, terminandu-se de obicei intr-un punct pe mijlocul fruntii.
OCHELARI: Zone mai inchise la culoare sub ochi si care se prelungesc spre laterale pana la calota.
OCHI UMBRITI: Zone mai inchise la culoare sub ochi care nu se prelungesc pe laterale pana la calota.
BANDA: Zona mai inchisa la culoare pe linia mediana a botului care se prezinta ca o continuare a calotei si care se intinde de sub ochi pana la trufa.
STEA: Pata alba aflata pe mijlocul fruntii.
FLACARA sau TREFLA: Pata alba, de lungime si latime variabile, care se extinde din mijlocul calotei spre frunte.
MASCA INCHISA: Zone de culoare inchisa care acopera fata, fara a forma desene distincte.
MASCA DESCHISA: Calota acopera partea superioara a capului, iar alte desene nu sunt prezente pe fata.
MASCA: Combinatie intre calota si ochelari.
MASCA COMPLETA: Combinatie intre calota, ochelari si banda.

MARCAJE ALE GATULUI
Guler: Banda de culoare alba care inconjoara gatul.
Pata alba: Pata alba, variabila ca dimensiuni, plasata pe greaban sau ceafa.

MARCAJE ALE PIEPTULUI
Colier: Banda de culoare mai inchisa care inconjoara pieptul.
Emblema acvilei: Doua benzi de culoare mai inchisa care inconjoara partial pieptul formand un marcaj asemanator aripilor acvilei.
*Marcaje nedorite sunt cele nesimetrice si cele extinse pe portiuni mari ale corpului.
Traducere in limba romana: Florentina Dreghici